Conducere autonomă cu componentă cognitivă: drive-think de la Tsinghua

Echipa de la Institute for Intelligent Industry (AIR) din cadrul Universității Tsinghua a anunțat un progres important în conducerea autonomă. Dezvăluirea, făcută la NeurIPS 2025, vizează o metodă care permite sistemelor de autopilot să împrumute abilități cognitive ale creierului — o direcție ce merită urmărită, mai ales prin potențialul ei practic.

Cercetătorii au prezentat o abordare numită „conducere autonomă cu componentă cognitivă”. Metoda folosește semnale EEG înregistrate de la șoferi pentru a antrena modelele de autopilot să ia decizii într-un mod mai apropiat de cel uman. Un detaliu pragmatic care contează: nu este nevoie de senzori EEG pe mașinile de serie, astfel că nivelul actual al costurilor rămâne neschimbat.

Arhitectura de antrenare, botezată drive‑think, cuplează în faza de pregătire datele camerelor de bord cu EEG pentru a extrage răspunsuri cognitive ascunse la situații din trafic. Prin învățare contrastivă, rețeaua de conducere ajunge să reproducă acele răspunsuri atunci când evaluează scena.

Antrenarea se desfășoară în două etape. Mai întâi, sistemul își modelează abilitățile cognitive pe baza datelor din creierul uman; apoi, în utilizare reală, se bazează doar pe imaginile standard ale camerelor. Pe scurt, experiența umană la volan este transferată, într-o formă implicită, modelului de viziune a mașinii — fără a complica hardware-ul, ceea ce sună ca un compromis bine gândit.

Testele pe setul de date nuScenes și pe platforma de simulare Bench2Drive au arătat câștiguri clare: eroarea de planificare a traiectoriei a scăzut, iar coliziunile s-au redus cu aproximativ 18–26%. În situații complexe și riscante — de pildă, intrări bruște pe bandă — sistemul a reacționat mai prudent și mai previzibil, mai aproape de felul în care conduc oamenii. În ansamblu, rezultatele indică un plus de siguranță măsurabil.

Cercetătorii susțin că este primul studiu care folosește direct abilități cognitive umane pentru a îmbunătăți sistemele de conducere autonomă end‑to‑end. Demersul deschide piste noi atât pentru autopiloți mai siguri, cât și pentru dezvoltarea inteligenței fizice ghidate de modul în care funcționează creierul uman — o punte interesantă între neuroștiințe și percepția mașinilor, fără a încărca platforma cu hardware suplimentar.