Un experiment pe forumul diyAudio a testat dacă auzul uman poate distinge semnale audio prin diferiți conductori, inclusiv pământ umed. Rezultatele arată că majoritatea nu au putut sesiza diferența.
© D. Novikov
Un experiment neobișnuit realizat pe forumul diyAudio a pus sub semnul întrebării înțelepciunea convențională despre „magia cablurilor”. Participanților li s-a cerut să distingă, doar după ureche, un semnal audio transmis prin diferiți conductori – de la cablu profesional de cupru până la banană și pământ umed. Rezultatele au fost surprinzătoare: majoritatea ascultătorilor nu au putut sesiza diferența.
Experimentul a fost organizat de un moderator al forumului pe nume Pano. Acesta a pregătit mai multe versiuni ale aceluiași clip audio: originalul de pe CD și înregistrări multiple în care semnalul a fost transmis prin diferite materiale. Configurația a inclus aproximativ 1,8 metri de sârmă de cupru de înaltă calitate, o secțiune de pământ umed, un cablu vechi de microfon cu monede lipite, un scurt fir „de banană” și un circuit de control repetat.
Toate înregistrările au fost normalizate la același nivel de volum și prezentate participanților pentru ascultare oarbă. Ascultătorii nu știau ce versiune aud și trebuiau să identifice prin ce „conductor” a trecut semnalul. Din 43 de încercări, doar 6 au fost corecte – aproximativ 14%, o rată apropiată de ghicirea aleatorie. Analiza statistică a arătat că aceste rezultate se încadrează în intervalul întâmplării și nu confirmă o capacitate de a discerne efectele materialelor asupra sunetului.
Pano a remarcat că este remarcabil cât de similare sună aceste fișiere, având în vedere că audio-ul prin „pământ” ar trebui să sune groaznic, dar nu este cazul, iar toate reînregistrările ar trebui să fie evidente, dar nu sunt. El explică efectul prin faptul că astfel de materiale într-un circuit audio acționează ca o rezistență suplimentară – pot atenua semnalul, dar nu introduc distorsiuni detectabile de auzul uman.
Ideea experimentului a venit după vizionarea documentarului Amigo, care descria liniile telegrafice de la începutul secolului XX folosind pământul ca conductor de întoarcere. Acest lucru l-a inspirat pe cercetător să testeze cum ar funcționa un principiu similar pentru un semnal audio.
Concluzia experimentului este simplă, dar incomodă pentru pasionații de accesorii scumpe: în condiții reale, auzul uman adesea nu poate distinge influența conductorilor exotici sau „neadecvați” de la cablul obișnuit – cel puțin atunci când vine vorba de efecte subtile dincolo de pierderea evidentă a semnalului.