De ce 8K nu arată mai bine decât 1440p la 3 metri
Un studiu arată că pe un ecran de 50 inci, privit de la 3 m, diferențele între 8K, 4K și 1440p abia se văd. Află cum culoarea și pixelii influențează claritatea.
Un studiu arată că pe un ecran de 50 inci, privit de la 3 m, diferențele între 8K, 4K și 1440p abia se văd. Află cum culoarea și pixelii influențează claritatea.
© A. Krivonosov
Un nou studiu pune sub semnul întrebării logica din spatele cursei pentru rezoluții ultra-înalte. Cercetătorii au constatat că, atunci când privești un ecran de 50 de inci de la circa trei metri, ochiul uman nu face diferența între 8K și 1440p. În vizionarea de zi cu zi, mai mulți pixeli nu înseamnă neapărat contururi mai clare.
Echipa a măsurat câți pixeli poate distinge ochiul într-un singur grad de unghi vizual—o măsură numită rezoluție percepută. Rezultatele ies în evidență: pragul ajunge la 94 de pixeli pe grad pentru gri, dar doar la 53 de pixeli pe grad pentru galben și mov.
Profesorul Rafal Mantiuk de la Cambridge a subliniat că înghesuirea de pixeli suplimentari face un ecran mai puțin eficient, crește costurile și cere mai multă putere de procesare.
Pentru a-și valida concluziile, cercetătorii au construit un calculator de percepție care le permite utilizatorilor să introducă parametrii ecranului, distanța de vizionare și iluminarea, pentru a estima diferențele de rezoluție vizibile. Potrivit acestui instrument, când privești un ecran de 50 de inci de la trei metri, doar 1% dintre oameni pot distinge 1440p de 8K. La 4K și peste, deosebirile dispar complet.
În mod tradițional, limita umană era considerată la 60 de pixeli pe grad, însă noul studiu ridică ștacheta și arată că sistemul vizual e mai nuanțat—mai ales în funcție de culoare și contrast. Mesajul se îndepărtează de spectacolul cifrelor și se apropie de felul în care ochiul procesează, în realitate, culoarea și detaliul.
Concluziile ar putea influența proiectarea viitoarelor ecrane, fluxurile de randare și codarea video. Poate că a sosit momentul ca producătorii să se întrebe dacă n-am ajuns deja în punctul în care pixelii în plus nu mai contează.